Sunt discuțiile mărunte (small talk) dăunătoare?

În articolul Banii nu aduc fericirea, dar oamenii bogați sunt mai mulțumiți cu viața lor, spuneam că satisfacția cu propria viață este influențată de nivelul de venit, dar că acesta nu este singurul aspect important. Întâmplarea face ca un alt articol publicat recent să abordeze un alt factor extrem de important: relațiile cu cei din jur. Acesta prezintă rezultatele unui studiu despre conversații pe care le avem și dacă acestea sunt asociate cu o mai mare satisfacție în viață.

Studiul publicat recent de Milek, Mehl și colaboratorii lor a fost realizat pentru a testa rezultatele unui studiu anterior, realizat în 2010. În acest studiu inițial, Mehl și colaboratorii săi au arătat că persoanele care sunt mai mulțumite cu viața lor petrec mai puțin timp singuri, au mai multe conversații de substanță și mai puține discuții mărunte (small talk). Altfel spus, rezultatele lor indicau că discuțiile mărunte ar putea fi dăunătoare pentru starea noastră de bine, pe când conversațiile de substanță ar fi benefice.

Autorii au definit discuțiile mărunte ca fiind conversații banale, în urma cărora cei implicați știu la fel de multe unul despre celălalt ca înainte. Prin contrast, conversațiile de substanță presupun un schimb de informații semnificative, fiind astfel ceva mai profunde.

Cum măsori conversațiile?

Din păcate, însă, acest studiu inițial a fost realizat cu doar 79 de participanți, iar când ai un număr redus de participanți este problematic să generalizezi rezultatele la toată populația. De aceea, Mehl și colaboratorii săi au realizat patru studii diferite, proiectate cu scopul de a verifica rezultatele de mai sus. Fiecare studiu a fost realizat pe o categorie diferită de participanți: studenți, pacienți cu cancer și partenerii acestora, adulți sănătoși înscriși într-un studiu despre medicație și adulți divorțați sau separați recent.

Toți participanții au completat un chestionar cu 5 întrebări despre cât sunt de satisfăcuți cu viața lor. Li s-a cerut să evalueze afirmații precum Sunt satisfăcut cu viața mea sau Viața mea este aproape ideală, pe o scală de la 1 la 7, unde 1 = puternic dezacord, iar 7 = puternic de acord. În următoarele 4 zile au purtat un sistem electronic de înregistrare a sunetelor din mediu. Acesta se activa aleatoriu pentru a înregistra 50 de secunde la un interval de 9 minute, de dimineața până seara, fără ca participantul să știe când înregistrează. Au fost notate următoarele cazuri: dacă participantul este singur sau dacă vorbește cu cineva (cantitatea conversației), dacă făcea conversație măruntă sau consistentă (calitatea conversației).

Concluzia?

Per total, rezultatele au confirmat că persoanele care sunt mai mulțumite de viața lor petrec mai puțin timp singure și vorbesc mai frecvent cu alții. Iar cei care au mai multe conversații de substanță au o satisfacție mai mare cu viața lor decât cei care au mai puține astfel de conversații. Diferența notabilă este însă că discuțiile mărunte nu au avut nici o legătură cu satisfacția: nu au fost asociate nici pozitiv și nici negativ.

Așadar, discuțiile mărunte nu par a fi dăunătoare pentru satisfacția noastră. Rămâne totuși deschisă posibilitatea ca ele să fie totuși importante. Spre exemplu, ele facilitează inițierea de noi relații și obținerea unui prim nivel de încredere. În context profesional, aceste discuții ne ajută să dezvoltăm rețele de relații utile.

Evitarea discuțiilor mărunte ne poate ajuta să economisim timp și să ne menținem concentrarea. În același timp, ne poate izola de cei din jur, ne poate priva de resurse valoroase pe care cei din jur le au la îndemână.

Oare și introvertiții au nevoie de conversații pentru a avea o viață bună?

Știind că extravertiții se simt mai bine în context social, că își iau energia din interacțiunile cu ceilalți, ar fi de așteptat ca aceștia să beneficieze mai mult din conversații. Dar rezultatele nu au arătat nici o diferență între cele două tipuri de personalitate.

O altă diferență la care ne-am fi așteptat este cea referitoare la tipul de conversații. Știm că introvertiților nu le plac discuțiile mărunte, că le preferă pe cele de substanță. Dar nici în această privință, rezultatele nu au diferit. Asocierea a fost la fel de puternică între conversațiile de substanță și satisfacție și inexistentă între discuțiile mărunte și satisfacție.

 

În final, este important să subliniez că toate rezultatele menționate sunt corelații. Ele spun că frecvența conversațiilor este asociată cu satisfacția. Ce nu pot spune este că frecvența conversațiilor cauzează satisfacția. E posibil ca ambele să fie determinate de un factor comun sau ca relația cauzală să fie inversă: oamenii care sunt mulțumiți de viața lor sunt mai predispuși spre a avea conversații cu alții. Dacă am putea induce unui grup de participant să aibă mai multe conversații de substanță și l-am putea compara cu un alt grup (de control), am putea observa dacă nivelul de satisfacție la primul grup este mai mare decât la al doilea. Astfel, am putea spune că satisfacția este cauzată de conversații.

 

Acest articol se bazează pe „Eavesdropping on Happiness” Revisited: A Pooled, Multi-Sample Replication of the Association between Life Satisfaction and Observed Daily Conversation Quantity and Quality, de Milek, Butler, Tackman și Mehl.

Dacă ți-a plăcut articolul, ajută-ne să-l facem mai vizibil:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.